Eu

De multe ori m-am gândit, cine sunt eu, ce rost am, ce vreau.
Adică mă trezesc deseori cu întrebări de genul ”Ce-ai vrea de ziua ta?”, ”Cum te vezi peste 10 ani?”, ”Cum te-ai caracteriza?”,”Unde ai vrea să mergi?”
Și rămân poker face, fiindcă nu știu ce să răspund. Pur și simplu, îmi vine să-mi smulg părul din cap fiindcă nici măcar nu știu ce naiba îmi doresc, nu știu ce-mi place și nu mă cunosc pe mine. Uneori observ că mai mult alții mă știu.
Mă gândesc la viitor mai mereu și nu-mi pot forma o cale dreaptă și clară, fiindcă nici măcar nu știu ce rost am și ce dracu' vreau de la viață.
Am o viață monotonă, aparentă fără sens și gust. În programul de școală mă trezesc, iau masa, stau la laptop, mai învăț, mă pregătesc, îmi fac ghiozdanul, plec la școală, vin de la școală, fac teme,mai stau la laptop, iau masa și dorm. În vacanță sau weekend aceleași chestii dar numai că stau mai mult la laptop și mai ies și eu afară ca omul. Haha ce program minunat am, îmi vine să mă împușc de ce minunat este.
Știți era citatul ăla al lui Abraham Lincoln : ”Nu contează câți ani ai adunat în viață, ci câtă viață ai adunat în ani” și sincer eu personal nu cred că am adunat prea multă viață în toți anii ăștia, mai mult am trăit ca o legumă pisată și robotizată, alimentată cu drogul ”laptop„ .
Mai nou, totuși mi-am găsit un rost, acela de a trăi pentru viețile altora (știu cum sună). Adică am observat că eu mai tuturor ofer un sprijin și un umăr pe care să plângă, chiar dacă pe unii îi urăsc...Și mă descarcă energetic cu problemele lor. Uneori îmi vine să le sparg capul pentru asta , fiindcă după o ședință ca asta de ”dezvăluiri” vin acasă terci.

Laptop nou

Având destul de multe probleme cu laptopul actual (un msi foarte cochet, bătrân cam de vreo 3 ani și încă 2 luni), întărindu-se pasta termoconductoare, mi-am luat un laptop nou, acer aspire V3-771G (în fine asta nu prea mai contează).
La aspect fizic părerea mea câștigă amândouă, msi-ul meu având niște chestii de o eleganță enormă, pe care alte laptopuri (nici măcar celelalte de la msi) nu le au momentan. Ideea este că el în sine e mai grăsuț (hihi) decât acerul, și este rotunjit foarte mult la colțuri, dând un aspect și copilăresc.
Acerul este simplu, nu foarte sofisticat, elegant totuși, dar și mărimea îl ajută. E subțire (o chestie foarte avantajoasă care dă o dovadă mare de eleganță) , e lucios (ca la msi, iar o să-mi pun amprentele peste tot,hihi), tastatura-i integrată ceea ce-mi place, dar are un spațiu enorm între taste, deci o să-mi fie greu sa mă acomodez.
La componente acerul
La servicii acerul
La calitate sunet cred că msi-ul fiindcă are și bass
La calitate cameră acerul
Și la mai restul acerul.
Sper să mă țină mai mult laptopul ăsta și să n-am aceleași probleme cu el ca și cu msi-ul...
V-am facut curioși ce probleme?Uitați ce probleme:

• L-am scăpat de două ori pe jos
• Am vărsat cred că de mai multe ori acetonă / spirt pe el
• L-am lovit când eram nervoasă de cred că săracul a învinețit
• L-am jignit (l-am făcut rablă)
• De câte ori n-am mâncat jucându-mă sau scriind pe el...
• L-am julit săracul (nu mă întrebați cum pentru că nici eu nu știu foarte clar, tot de la căzături cred că se datorează oricum)

Deci am făcut o listă cu spovedanie pentru msi-ul meu, pentru că vreau să mă ierte pentru tot ce i-am făcut. Și chiar îmi pare rău de el...mi-aș fi dorit să nu fiu așa de stricătoare ca să-l pot ține mai mult, pentru că e special, sincer.

Religia

Mi se pare o mare porcărie. Și nu afirm neapărat despre religia Creștin-Ortodoxă, ci și de celelalte religii...dar exemplele o să le dau pe această religie pentru că asta am studiat-o la școală și încă o studiez, asta o are mai tot anturajul meu și asta e singura pe care-o știu
Deci să începem: De ce mi se pare o porcărie? În primul rând mi se pare ciudat să ți se spună „Trebuie să te spovedești și să te împărtășești ca să arunci în Rai”,frate, dacă un criminal face asta, oare va ajunge în Rai, pe lângă un om care nu se spovedește și se împărtășește, dar e bun cu ceilalți? Eu cred că varianta a doua va fi cea care va ajunge-n așa zisul ”Rai”
În al doilea rând cred cred că mai toți știți că unii preoți se îmbată.
În al treilea rând, în biblie sunt o groază de povești exagerate în adevăratul sens al cuvântului (De exemplu cea cu Arca lui Noe)
Eu nu neg că există spirite bune și spirite rele, nu neg că există fantastic în universul ăsta și nu neg că este o forță supremă care luptă pentru bine, dar sunt anti biserica ortodoxă și anti biblie.
Ca să nu vină armata religioșilor pe mine,vreau să menționez că astea-s doar niște gânduri și este punctul meu de vedere, nu afirm că întradevăr nu există, este doar felul meu de a vedea totul și ceea ce cred (așa cum și voi credeți că există, așa cred și eu că nu există), v-aș ruga să nu puneți comentarii de genul ”Huaaaaaa meriți să arzi în iad!!!!!!!” sau ”De ce nu crezi că așa e adevărat că știu eu că așa am citit și...........”, n-o să-mi schimb părerea și dacă vreți să mă ”influențați” în vre-un fel, vă anunț de acum că n-o să reușiti.

Angry Birds

Mi se pare un joc foarte cool, care te ajută să fii mai strategic. Îl recomand (deși cred că toată lumea-l știe).
Am să vă las cu niște nivele simpatice de la ”Golden eggs” (Angry Birds de pe facebook)

Bunătate-Și asta o mare minciună

La fel ca și la Karma, mi se pare total absurd să crezi că dacă o să fi bun o să se rezolve problemele ca din cer,sau lumea o să se poarte mai frumos cu tine ori o să fie recunoscătoare, mai mult suferi.
Un bun exemplu este că în clasa a IV-a la mine, am dat o groază de carioci la toată lumea care cerea (eu fiind zgârcită și vrând să mă schimb). Și cu ce m-am ales? Carioci consumate și ”mulțumescuri” spuse doar așa, ca să fie spuse.
Sau altul este să fi ”nice” cu toată lumea, frate, nu poți fi nice cu toată lumea, până și cu alea care te bârfesc, până și cu ăia care ți-au stricat viața, până și cu proștii clasei care-ți vine mereu să-i iei peste picior. Nu...trebuie să faci o diferență, nu poți trata la fel un prieten și un dușman, nu poți sta ca zebzecul 500 de ani după fundul cuiva doar ca să nu te iei la ceartă cu el și să fii nevoit să nu mai fii așa de drăguț, nu trebuie să înduri toate vorbele urâte ale tuturor pipițelor fără să reacționezi. Bunătatea te distruge la  și te degradează sufletește, dar te și obosește fiizic și psihic.
Trebuie găsit un echilibru, nici chiar să te porți urât cu toată lumea, dar nici să fii Maica Tereza, pentru că ambele lucruri distrug pe cine? (Ghici ciupercă ce-i)

Aaa da și pentru credincioșii care cred c-or s-ajungă-n Rai și că oamenii răi or ”să și-o ia de la Dumnezeu”, treaba voastră, o să aveți o viață pe planeta asta de tot rahatul.

Frumusețea

Azi vreau să vorbesc despre frumusețe , sau mai precis, avantajele dar și dezavantajele ei (din experiențe proprii, din alte povestiri și din cărți)
Așa că o să fac o listă clară...Începând de la ...

Avantaje

• Lumea se poartă mai frumos cu tine și vrea să stea mai mult pe lângă tine
• Ești tratată altfel decât o persoană așa zisă ”urâtă”

Dezavantaje

• Toate pipițele sunt invidioase pe tine
• Din invidia pipițelor te confrunți cu multe certuri, probleme, bârfe
• Lumea se holbează la tine
• Toți cretinii te fluieră și mai fac eu nu știu eu ce chestii
• Multe prejudecăți...

Fete vs băieți

Sincer nu știu ce aș prefera... depinde despre ce se vorbește

• Numărul de fete cu care mă înțeleg (7) vs numărul de băieți cu care mă înțeleg (8) ...băieții ar câștiga 
• Numărul de fete pe care le consider prietene adevărate (4) vs numărul de băieți care-i consider prieteni adevărați (1)... fetele ar câștiga 
• Numărul de fete cu care râd (3) vs numărul de băieți cu care râd (4)...băieții ar câștiga 
• Numărul de fete cu care pot discuta sincer și pot fi profundă (6) vs numărul de băieți cu care pot face asta (0)...fetele câștigă 
•  Numărul de fete cu care pot discuta despre absolut orice, având idee despre ce vorbesc (1) vs numărul de băieți cu care pot face asta (0)...fetele câștigă

Trăgând bară...fetele câștigă. Deși în timpul școlii prefer să stau cu băieții, având doar două fete cu care îmi place cu adevărat să stau și cu care mă înțeleg, doar una cosiderând-o prietenă adevărată.

Melodiile mele preferate

M-am gândit să fac o postare cu melodiile mele preferate. Aș fi făcut un top, dar eu având 2-3 melodii pe stare, nu pot să spun ”aia e mai bună” fiindcă sunt genuri diferite care transmit mesaje diferite și le apreciez altfel în funcție de stare.
Deci hai să-i dăm bice...

• Adele- Rolling in the deep

• Adele- Turning tables

• Adele- Rumour has it

• Nirvana- Smells like teen spirit

• Pink-Sober

• Pink-So what

• Pink-U and your hand

• Skillet-Hero

• Gusttavo Lima - Balada Boa

• Leo Rodriguez-Bara bara bere bere 

• Skrillex- Scary monsters and nice sprites

• Christina Aguilera-Fighter

• Fireflight-Desperate

• Fireflight-Unbreakable

• RED- Breathe into me

• Skrillex-Breathe

• Obsidia ft CoMa-Beautiful

• Obsidia ft CoMa-Falling

• Vexare-You wouldn't know me

• Johnny Cash-Hurt

• Christina Aguilera-Hurt

• HD dubstep- Find yourself

• HD dubstep- Earthquake

• Vexare-The clockmaster

Ordinea nu contează, le-am luat după cum mi-au venit.

Lipsă de idei

Cred că am o problemă pe care mai toată lumea care deține un blog o are...

De fiecare dată când sunt afară (la cineva în vizită, la școală etc.), am atâtea idei în cap... și numai la asta mă gândesc, abia așteptând să scap odată ca să ajung acasă și să postez.

Ideea este că, ajungând acasă nici n-apuc să mă schimb bine, mă pun în fața laptopului ca să scriu ceva și...boom ideile dispar (ca prin minune), abia dacă pot să mai scriu 2-3 rândulețe și-mi bag picioarele în ea de postare.

Nu numai că e mare regretul, că ai pierdut ideea la care te-ai gândit 500 de ani, e și problema faptului că te simți incapabil, te simți total idiot fiindcă nu ești în stare să scrii într-o postare mai mult de 5 rânduri.

Necronomicon

 Totul a început de la o întrebare pe TPU care era legată de această carte numită ”Necronomicon”.
 Părând intreresant subiectul și numele m-am interesat pe bunelu` gugăl și am lecturat aici și aici (ceea ce nu știu dacă să vă recomand și vouă).
 Din câte m-am informat, cartea povestește despre niște creaturi care au populat pământul înaintea oamenilor, numite ”cei vechi”, spunându-se că cei care citesc această carte ar putea ”domina” aceste entități.
 Ideea fiind că aceste entități încă mai există, dar într-o altă realitate, așteptând o invocare pentru a pune stăpânire pe planetă.
 Oamenii care au încercat să traducă această carte au fost arși pe rug, majoritatea copiilor au fost arse, dar restul sunt păstrate în pivnițele Vaticanului...
 Nu mai povestesc, vă las să lecturați (dacă vreți mai multe informații), linkurile sunt mai sus.
 Eu personal am rămas pe gânduri cu această carte, o luuungă perioadă de timp, doar la citirea definițiilor cărții am rămas pe gânduri, m-a făcut să percep altfel lumea și...nu știu...sunt atât de curioasă ce secrete pot fi ascunse în această cărțoaie (pentru că da, are o groază de pagini). Pe o parte aș dori să aflu, dar pe alta zău că nu, trebuie să existe un motiv pentru care aceste informații nu sunt expuse public, așa că o să înghit gălușca și o să accept situația.

Antisociabilitate+Încă ceva

Cred că nu-s singura care suferă de sindromul ”Forever alone”.
Am observat că sufăr de boala antisociabilității de când i-am văzut pe ceilalți colegi ai mei, care se salutau cu toată lumea și mereu aveau cu cine să iasă afară.
Întradevăr, nici zona mea nu e foarte prielnică, eu stând în centru (unde-s cei mai mulți rromi și ciudați) și normal că n-am cum să-mi fac prieteni (ceilalți stând în vest, și școala fiind în vest).
Dar nici chiar să ajung la stadiul de a mă înțelege și a mă cunoaște doar cu clasa mea + încă 3 persoane.
Adică până și vecină-miu (de vis a vis care e în clasă cu mine) cunoaște mai multe persoane decât mine (și stă mai toată ziua pe mess), poate e și faza că-i băiat... cine știe.
Sincer ar fi mișto de a ne unii toți ”Forevăr ălonii„ din România și am discuta...dar ăsta-i doar un vis care nu se poate îndeplini.

Trecând de la asta...i-am făcut un blog unei prietene foarte bune, pe nume Raluca care m-a rugat s-o ajut dar eu mi-am asumat toată responsabilitatea și i-am făcut tot de la cont de Gmail și titlul blogului până la design care s-a apucat de blogging azi, sper să vă placă blogul ei, o să scrie și ea, la fel ca și mine sentimente și gânduri de-ale ei

Karma- cea mai mare minciună posibilă

Nu vreau să aud tot felul de comentarii de genul ”O să vezi că doar ia puțin timp” sau ”N-ai dreptate pentru că bla bla bla și bla bla bla”...Nu. Înainte credeam în karma, credeam că binele se răsplătește cu bine și răul cu rău, credeam tot ce era legat de Karma. Mai nou nu prea cred...Defapt, nu cred !Mi-am dat seama că minunăția asta de Karma e doar o abureală pentru persoanele credule, fraiere și prea bune cu cei din jur.
Adică dacă cineva face bine, este răsplătit cu bine. Dacă face rău...pam pam, poți să speri până la paștele cailor rugându-te la cartoful lui Cristi, că nu se-ntâmplă nimic!
Jur...Karma este o mare minciună , pe lângă faptul că te face să stai cu ochii-n soare sperând că ceva se va întâmpla automat persoanei care ți-a smuls florile din buchetul doamnei educatoare când erai o piticanie de cinci ani, îți mai și strică viața.
Și de curând m-am prins de asta, observând că unele lucruri trebuie să le faci pe cont propriu, fără să speri la tot felul de minuni, ceea ce m-a ajutat să-mi rezolv niște probleme pe care, dacă încă mai credeam în ”marele„ principu cosmic, nu le rezolvam. Vreau să-mi mulțumesc mie însămi și dușmanilor mei pentru că m-au ajutat să-mi dau seama de asta și îi arăt un mare deget din mijloc acestei ”Karme„ care m-a făcut să sper o groază de timp la ceva imposibil.

Facebook

Da, vreau să încep să postez pe blogul asta cu titlul celei mai mari rețele de socializare din lume.

Dar nu, n-o să-i fac reclamă ci o să comentez despre majoritatea românașilor care o utilizează.

Adică pe facebookul ăsta vezi atâtea specimene de oameni, dar cei mai comuni sunt ăia care nu știu gramatică.

Bine frate, nu o ai cu româna, dar nici chiar să scrii ”ave-ți” (mda...există astfel de oameni).

După mine, persoanele care scriu așa trebuie împușcate (bine...poate fi și o eroare a tastaturii...dar să scrii asta mai mereu nu cred că mai e o eroare), pe lângă faptul că îmi explodează retina la citirea cuvintelor astea, mor de nervi, îmi și consum timpul corectând în comentarii (fiind un ”grammar nazist”) și cu ce mă aleg? Ban și înjurături la greu.

Trecând de la oamenii ăștia (dacă pot fi considerați oameni), mai sunt specimenele (și aici mă refer doar la fete) care se iubesc, care-și trimit sute de ”:x:X:x„ și ”:*:*„  și ”vai fatăăă ce te iubeeesc și te îmbrățișeeeeeeeez și mi-e dor de tineeeeeeeeeeeeeeee și nu mai pot fără tineeeeeeee :(((„ , când defapt le doare-n muci de cealaltă  persoană. 

Pe lângă faptul că lingușeala asta ieftină mă enervează la culme, și limbajul în sine este enervant...cu sutele de emoticoane repetate la greu,cu vocalele repetate de parcă ar striga în voce tare, emană o vagă senzație de scârbă, și parcă nici n-ai nevoie să cunoști persoana că deja știi că-i pur și simplu o pupîncuristă care vrea doar ceva de la tine (prieteni, atenție, popularitate etc.).

Mai sunt și persoanele ”cul„ care au enșpe mii de prieteni și care nu știu cum să se laude cu ei (nu cred că-i nevoie să mai împart firul în patru...toți avem specimene d-astea)

Persoanele cu 500 de poze (iar mă gândesc doar la fete) care se arată în orice tip de ipostaze...am văzut chiar   o fată care s-a pozat în cimitir, zâmbitoare (cred că străbunica ei e foarte mândră de ea), și bineînțeles clasicele ”duckface” că se cred șmechere ”puppy eyes and mouth” ca să arate ele că sunt triste și abandonate, poze îmbufnate, în  maiouri mulate care le scot formele în evidență , degete din mijloc ridicate ca să arate cât de ”rebele„ sunt și multe altele (o să sparg tastatura dacă mai scriu despre asta). Apreciez fetele decente care folosesc zâmbetul clasic pentru poze, acelea sunt niște fete frumoase care merită apreciere, nu toate scârbele și fufele care se pozează oriunde cu buze țuguiate.

Ceea ce mă enervează și mai mult este faptul că aceste fete, chiar dacă au poze oribile, au sute de like-uri, pe când fetele care au poze cu adevărat frumoase n-au nici măcar un like...Și ne mai mirăm de ce suntem o generație de inculți sau mai bine spus inculte...pentru că majoritatea persoanelor care fac asta sunt fete.

Trecem mai departe cu cerșetorii de like-uri (sau cerșetoarele pentru că iar eu nu am întâlnit vre-un băiat să-mi ceară like)...care-ți trimit din 5 în 5 minute să le dai like la nu știu eu ce poză...fratee...cu ce dracu' vă ajută like-ul ăla...un like = cu un sandwich? Sau cum... că n-am înțeles treaba asta.

Faza și mai nasoală este că dacă nu le dai like continuă să te frece la creieri...iar dacă le zici că nu le dai like și să te lase în pace te înjură.

Mă enervează mult și persoanele care se cred ”profunde„ repet, se cred  și scriu mesaje de dragoste și ”vaaai c-ai fost un prost și nu meritai atenție„ sau ”prietenii adevărați sunt ăia care fac nu știu eu ce” sora mea albă , dacă tot ești așa de ”profundă„ și scrii mesaje de genul ăsta...măcar nu mai fi așa idioată (pentru că iar doar fetele fac chestia asta) și nu mai spune ”te iubeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeesc siiiiiiiiiiiiiiiiiiis :x:X:X:Xx:x :*:*:*:)))” la toate fetele de pe facebook pe care le întâlnești.