Antisociabilitate+Încă ceva

Cred că nu-s singura care suferă de sindromul ”Forever alone”.
Am observat că sufăr de boala antisociabilității de când i-am văzut pe ceilalți colegi ai mei, care se salutau cu toată lumea și mereu aveau cu cine să iasă afară.
Întradevăr, nici zona mea nu e foarte prielnică, eu stând în centru (unde-s cei mai mulți rromi și ciudați) și normal că n-am cum să-mi fac prieteni (ceilalți stând în vest, și școala fiind în vest).
Dar nici chiar să ajung la stadiul de a mă înțelege și a mă cunoaște doar cu clasa mea + încă 3 persoane.
Adică până și vecină-miu (de vis a vis care e în clasă cu mine) cunoaște mai multe persoane decât mine (și stă mai toată ziua pe mess), poate e și faza că-i băiat... cine știe.
Sincer ar fi mișto de a ne unii toți ”Forevăr ălonii„ din România și am discuta...dar ăsta-i doar un vis care nu se poate îndeplini.

Trecând de la asta...i-am făcut un blog unei prietene foarte bune, pe nume Raluca care m-a rugat s-o ajut dar eu mi-am asumat toată responsabilitatea și i-am făcut tot de la cont de Gmail și titlul blogului până la design care s-a apucat de blogging azi, sper să vă placă blogul ei, o să scrie și ea, la fel ca și mine sentimente și gânduri de-ale ei