Eu

De multe ori m-am gândit, cine sunt eu, ce rost am, ce vreau.
Adică mă trezesc deseori cu întrebări de genul ”Ce-ai vrea de ziua ta?”, ”Cum te vezi peste 10 ani?”, ”Cum te-ai caracteriza?”,”Unde ai vrea să mergi?”
Și rămân poker face, fiindcă nu știu ce să răspund. Pur și simplu, îmi vine să-mi smulg părul din cap fiindcă nici măcar nu știu ce naiba îmi doresc, nu știu ce-mi place și nu mă cunosc pe mine. Uneori observ că mai mult alții mă știu.
Mă gândesc la viitor mai mereu și nu-mi pot forma o cale dreaptă și clară, fiindcă nici măcar nu știu ce rost am și ce dracu' vreau de la viață.
Am o viață monotonă, aparentă fără sens și gust. În programul de școală mă trezesc, iau masa, stau la laptop, mai învăț, mă pregătesc, îmi fac ghiozdanul, plec la școală, vin de la școală, fac teme,mai stau la laptop, iau masa și dorm. În vacanță sau weekend aceleași chestii dar numai că stau mai mult la laptop și mai ies și eu afară ca omul. Haha ce program minunat am, îmi vine să mă împușc de ce minunat este.
Știți era citatul ăla al lui Abraham Lincoln : ”Nu contează câți ani ai adunat în viață, ci câtă viață ai adunat în ani” și sincer eu personal nu cred că am adunat prea multă viață în toți anii ăștia, mai mult am trăit ca o legumă pisată și robotizată, alimentată cu drogul ”laptop„ .
Mai nou, totuși mi-am găsit un rost, acela de a trăi pentru viețile altora (știu cum sună). Adică am observat că eu mai tuturor ofer un sprijin și un umăr pe care să plângă, chiar dacă pe unii îi urăsc...Și mă descarcă energetic cu problemele lor. Uneori îmi vine să le sparg capul pentru asta , fiindcă după o ședință ca asta de ”dezvăluiri” vin acasă terci.